Erasmus: cea mai frumoasă experiență trăită lângă niște oameni extraordinari. Prima dată când am auzit de Erasmus, am avut o ușoară ezitare, am întrebat fiecare persoană de care am auzit că a beneficiat de acest program, iar fiecare a avut același răspuns: „super”, „cea mai frumoasă experiență”,” nu vei regreta niciodată”, nu îmi venea să cred și DA, acum la final ,recunosc că a fost o experiență unică, ce nu o regret nicio clipă!
Am hotărât să merg în Germania la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz, unde vin peste 30.000 de studenți din toată lumea. Am fost impresionată, de modul de predare a profesorilor, de părerile studenților și de modul în care este susținut fiecare curs și seminar. Am cunoscut oameni noi, locuri noi, un nou stil de viață și un nou stil de a învăța, iar pentru asta îi mulțumesc doamnei coordonator Gabriela Georgevici, deoarece ne-a îndrumat să aplicăm pentru această bursă.
După înscrierea în programul Fremde-Werde-Freunde,am cunoscut două persoane extraordinare, care nu știu ce înseamnă cuvântul discriminare şi cărora le voi mulțumi de cate ori am ocazia pentru că au fost mereu lângă noi, ne-au ajutat și împreună am fost aproape peste tot, în Koln și în Dusseldorf, în apropierile orașului Mainz, la festivaluri și concerte. Totul a trecut atât de repede, cele trei luni de studiu și de experiențe noi. Mulțumesc Universității Eftimie Murgu pentru șansa oferită și doresc să recomand acest program tuturor studenților, deoarece este o ocazie unică, iar frica de la început trebuie depășită, deoarece ceea ce urmează va fi de neuitat.

ERASMUS, un moment plin de amintiri frumoase, o experiență de neuitat! Când am auzit prima dată de acest tip de bursă, m-am gândit că trebuie să merg şi eu! Pot spune că totul a fost nou pentru mine, începând cu primul zbor cu avionul până la momentul în care am ajuns în Italia, mai precis în Sardegnia, la Universitatea din Sassari. Am învăţat lucruri noi, am cunoscut persoane noi dar mai ales am învăţat să mă adaptez.
M-am trezit în aeroportul din Alghero cu Cristiana Petzak, amândouă aveam câte un bagaj în mană şi ne uitam după un student de la ESN Sassari, care trebuia să ne aştepte. Studentul ne-a dus până în campusul unde am fost cazate în primele trei zile, după care ne-am mobilizat şi ne-am descurcat singure. La universitate am văzut un nou mod de predare, am văzut ce atitudini au studenții faţă de ceea ce înseamnă Asistenţa Socială şi am făcut numeroase comparații cu atitudinile pe care le au studenții de la universitatea noastră.
Mai apoi a urmat practica, practică în adevăratul sens al cuvântului. Au fost numeroase momente unice. Acele momente m-au îmbogăţit, au fost de neuitat si cu siguranța voi pleca şi a doua oară fără să stau pe gânduri!

Ce pot spune, pentru mine experiența Erasmus a fost şi va rămâne unică. Şi acum aş pleca pe jos dacă aş putea J.
Am văzut un alt mod de a trăi şi de a învăţa. Cu ajutorul stagiului Erasmus mi-am îmbogăţit cunoștințele, am cunoscut oameni noi şi mai ales am vizitat foarte multe locuri. Sfătuiesc toţi studenții care au ocazia să încerce această experiența pentru că nu au decât de câştigat! Poza este făcută în Complexul Studențesc din Sassari, alături de colegele noastre de la "Università degli Studi di Sassari".

Ca să ajungi la Saarbrucken vei lua autobuzul la 9.30 de la OMV şi vei ajunge acolo la 11.00 a doua zi. Vei debarca cu un ghiozdan şi un troler supradimensionat şi burduşit de haine, cărţi, hârti şi documente. Vei fi lăsat într-o parcare pustie de la periferia oraşului. Primii care te vor întâmpina vor fi doi poliţişti. După ce îţi vor spune ceva, tu le vei da buletinul, căci ce altceva ţi-ar putea cere o patrulă de poliţişti germani? Te vor întreba ceva iar tu vei răspunde: - Iş bin aus Rumania, Iş bin hier ţum ştudiren at hateve. Încălcând într-o singură frază toate regulile gramaticale, fonetice şi ligvistice ale limbii germane. Cel mai tânăr dându-şi seama că nu eşti un vorbitor nativ ţi se va adresa în engleză, tu vei răspunde cu mai mult curaj: - I am from Romania. I am an Erasmus Student. I am here to study at HTW . El va traduce colegului său mai în vârstă, apoi înapoindu-ţi documentele te va lăsa în parcarea pustie cu o singură staţie, să îţi vezi de studii. Între timp Sorin va trimite un mesaj, spunându-ţi că nu poate veni după tine deoarece are un examen, dar poţi lua liniştit autobuzul nr. 248 şi să te dai jos la staţia HTW, de unde te va prelua. Neştiind nimic despre sistemul de transport în comun al noului oraş îţi vei face curaj, înarmat cu două dicţionare, un ghid de conversaţii şi o vei întreba pe vânzătoarea de flori din colţul parcării când vine autobuzul 284. Ea îţi va răspunde că nu ştie nici un autobuz cu acest număr, dar în staţia acesta vine un singur autobuz care te va duce în oraş. Tu nu vei avea altă şansă decât să iei acel autobuz, vei plăti 2 euro jumate şoferului, vei lua biletul şi te vei aşeza pe un scaun. La mijlocul traseului se va urca un chelios care te va întreba: - Tu trebuie să fi Cristi! - Da. Tu trebuie să fi Sorin. - Vă voi conduce la cămin, mâine vom merge la Biroul de Relaţii Internaţionale. Vei face cunoştinţă cu administratorul tu îi vei vorbi în engleză deoarece el te-a asigurat că înţelege, dar nu poate vorbi engleză, şi îşi va răspunde în germană, deoarece l-ai asigurat că înţelegi germana, dar nu o poţi vorbi, încă. După câteva zile îţi vei cunoaşte şi colegii şi vei realiza că toate ţările europene se confruntă cu aceleaşi probleme sociale, economice, politice, acelaşi lupte ridicole cu acelaşi tehnici între partide. Rolul tău este acela de a vorbi despre România ca despre pământul făgăduinţei, şi nu vei fi departe de adevăr. Nu te martiriza, nimeni nu te stigmatizează că eşti român, nimeni nu are pretenţii mai mici sau mai mari din partea ta, trebuie doar să fii vertical. Un loc care te va fascina este biblioteca, dar mai ales biblioteca virtuală. Vei avea un cont, o parolă şi acces la toate articolele acestei lumi. Cele mai recente studii din toate domeniile, în toate limbile traduse în engleză, de aici va trebui să te zbaţi într-un ocean informaţional. După ce vizitezi Trier, Saarguemines, Heidelberg, Strasbourg, Luxemburg, Stuttgart, Maine, Koblentz, Metz , Munich şi Paris nu tocmai în această ordine, realizezi că cele 6 luni ale stagiului tău s-au terminat, penultima săptămână trece cel mai greu, ultima săptămână cel mai uşor. Apoi îţi faci bagajul te urci în autobuz la 6 dimineaţa şi ajungi în Reşiţa la 10 a doua zi. Şocul nu îl ai acolo, îl ai aici la Reşiţa, când realizezi că nimic nu s-a schimbat. Aceleaşi blocuri, aceleaşi alei, autobuzul luase locul tramvaiului, dar aceiaşi oameni trişti se înghesuiau spre slujbă, spre şcoală, spre universitate.

Pentru mine Erasmus a fost o provocare şi mă bucur că am acceptat-o. M-am tot gândit la responsabilitățile pe care va trebui să le am şi astfel am pus în balanţă aspectele pozitive şi cele negative ajungând la concluzia că merită să risc, indiferent de lucrurile pe care le voi întâmpina. Am decis să mergem în Italia, Padova, un oraş universitar, unde în fiecare an sosesc studenți din toata Europa, atât prin programul Erasmus, cât şi prin alte programe pentru a studia. Personal, am fost interesată să vad cum se studiază într-o ţară străină, care este sistemul universitar de acolo. Am rămas plăcut surprinsă de tot ce am găsit acolo. Profesorii au fost înţelegători, primitori şi foarte amabili. Colegii de asemenea, au fost amabili şi ne-au ajutat în ceea ce ne era necesar.
Trăind acolo, pentru o perioada de timp, am văzut multe lucruri frumoase locuri şi obiceiuri noi. Sunt recunoscătoare Universităţii ”Eftimie Murgu” din Reşiţa pentru acesta oportunitate. Îi sfătuiesc pe toți cei interesați să renunţe la propriul confort şi să profite de această ocazie deoarece se merită.
Erasmus este şi va rămâne o experienţă de neuitat.

Pentru mine Erasmus a fost o experienţă frumoasă, plină de amintiri plăcute, un proces de maturizare, datorită faptului că a fost prima dată când am fost plecată pe o perioada de 3 luni, singură, fără să am parte de ajutorul persoanelor apropiate.
Totul a început pe data de 29 martie, când împreună cu colega mea Ramona am plecat spre Mainz, un oraş superb din Germania. Cele trei luni minunate pline de experienţe cu adevărat benefice, au trecut surprinzător de repede.
Recomand tuturor o astfel de experienţă!